Internet Istorie Personal Politica

Piața vrea schimbare, nu manipulare!

November 9, 2015

Haideți să dăm cărțile pe față. Deși este considerată a fi regimul politic cel mai apropiat de cetățeni și ideal, chiar, pentru aceștia, democrația este, de fapt, aproape o utopie, deoarece nu servește aproape deloc cetățenii, oamenii simpli, ci este aplicată în scopul celor puternici, în scopul marilor interese. Bine, să zicem că este cel mai puțin imperfect dintre toate regimurile politice, însă tot are nenumărate defecte.

Oricum s-ar vota, există un singur plan de evoluție a lumii și o singură categorie de oameni care beneficiază, cu adevărat, de pe urma democrației, în orice țară s-ar aplica ea. Mark Twain spunea: “dacă votul nostru ar conta, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”. Instituțiile statului democratic servesc doar unora, în timp ce nu toți sunt egali în fața legii. Puterea poporului, practic, este adormită. Aș parafraza un aforism și l-aș modifica puțin: somnul rațiunii duce la somnul națiunii, iar somnul națiunii naște monștri.

revolutie_2015_1

© Christina Oné

În acest sens acționează și mass-media, cel mai eficient concept contemporan care spală oamenii pe creier, care îi manipulează și le dirijează raționamentele. Există și persoane inteligente, care trec orice informație prin propriul filtru de gândire și care nu iau drept literă de lege tot ceea ce li se servește, însă ei sunt din ce in ce mai puțini, din păcate. E greu să te menții lucid într-o lume alienată, înstrăinată de tot ceea ce ar fi normal, e greu să lupți contra curentului, și mai e și ignoranța… Dar nu e imposibil! Trebuie să ne impunem voința, să acționăm toți, absolut toți, la unison și nu mă refer aici doar la români. Să ieșim în stradă, asta e cel mai important.

Însă aici intervine o problemă: în lumea zilelor noastre, oamenii ies in stradă, din diverse motive. Această acțiune este, teoretic, o caracteristică fundamentală a democrației, dar, faptic, nu reprezintă decât o furtună într-un pahar cu apă. Ceea ce, inițial, este voință populară se transformă, ulterior, în manipulare si haos. La comanda “celor puternici”, se pune în mișcare imensul aparat de propagandă și de influențare a opiniei publice, iar scopul inițial al protestului este denaturat, deturnat chiar. În final, li se promite oamenilor că se va rezolva problema, de fațadă, însă nu se schimbă nimic. În esență nu se rezolvă nimic, iar ciclul acestor evenimente se va repeta, in viitor.

revolutie_2015_2

© Christina Oné

Acum, să vorbim puțin despre România și să încercăm să transpunem toate aceste aspecte în planul concret, adică în situația din țara noastră. A avut loc, acum o săptămână, o tragedie regretabilă, un dezastru național. De obicei, este necesar câte un eveniment tragic pentru a scoate la iveală corupția și incompetența instituțiilor și clasei noastre politice. Marți, lumea a ieșit în Piața Universității pentru a comemora victimele de la Colectiv și pentru a cere schimbarea clasei politice, din temelii. Total justificat! A doua zi, prim-ministrul și-a dat demisia și Guvernul a căzut, ceea ce e un prim pas. însă, în următoarele zile, a început să intervină manipularea.

Dați-mi voie să mă și explic. Pentru a schimba clasa politică, este necesar ca toți să plece, oameni buni! Parlament, Guvern, președinte, partide politice, tot, absolut tot! Bineînțeles, este un proces lung și anevoios, însă posibil și necesar. S-a cerut, în 1990, ca foștii comuniști și foștii securiști să nu poată ocupa funcții publice, să nu poată conduce România, timp de 10 ani. Acesta era punctul 8 al “Proclamației de la Timișoara”. Dar nu a fost aplicat, fiind o dovadă că indiferent ce vor cetățenii, voința lor nu este respectată de conducători. Pentru că nu se vrea, de fapt, să plece toți. Manipulatorii și agitatorii prezenți în Piață îndeamnă oamenii să nu dorească plecarea tuturor, ci doar a unora.

revolutie_2015_3

© Andreea Retinschi

Am observat, de exemplu, că nimeni nu prea vociferează împotriva președintelui, având în vedere câteva aspecte. În primul rând, nu e meritul lui că a fost ales. Putea să candideze o ușă sau o valiză, în locul lui, și tot nu ar fi fost președinte Ponta. Pentru că poporul îl ura, dar nu s-a vrut nici de sus, simplu, deși o să par conspiraționist și paranoic pentru că am zis asta. În al doilea rând, reacțiile sale din aceste zile îl transformă, încet-încet, în cel mai slab președinte post-decembrist. Întâlnirea cu cei 20 de reprezentanți ai străzii a fost o mascaradă, deoarece, cu puține excepții, aceștia nu au nicio treabă cu societatea civilă, nu ne reprezintă, sunt vânduți și ei, cu totul.
A trecut un an de zile. Ne-am luat, cumva, țara înapoi?!

Întorcându-ne, o noua clasă politică ar trebui să însemne și un nou președinte, care să ne reprezinte. Și noi politicieni. Dar nu se vrea asta, încă o dată. România nu are voie să fie puternică, România nu are niciun cuvânt de spus la „masa bogaților”. Suntem o țară bogată, cu oameni săraci. Câțiva au susținut să ne întoarcem la monarhie. Nu sunt un monarhist convins, însă, până la urmă, românii nu au o tradiție republicană. Republica a apărut forțat, la sfârșitul lui 1947. Oricum, nu cred că vreo familie regală europeană s-ar implica, niciuna nu ar fi tentată de România, iar familia noastra regală nici n-are sens a fi menționată.

revolutie_2015_4

© Andreea Retinschi

S-a vehiculat, de asemenea, ideea că fără violență, protestele nu vor avea o finalitate benefică nouă. Eu cred că afirmația este controversată, pentru că, pe de-o parte, nimic nu se schimbă într-un mod radical pe căi pașnice, însă avem și cazuri în care nici cu violență nu s-a schimbat nimic. De pildă, bulgarii. Deunăzi, aceștia au manifestat violent și au pătruns în Parlament, ținând acolo în jur de 100 de politicieni, cu forța, timp de ore bune. Însă nu s-a schimbat nimic, tot aceeași oameni îi conduc și în prezent. Avem și exemplul Greciei, unde au avut loc, acum câțiva ani, proteste ample și violente. S-a rezolvat ceva? Nu, Grecia a căzut mai rău în groapă.

Mai sunt foarte multe propuneri ale Pieței, cele mai multe alimentate de manipulatori. Ar trebui, în primul rând, să fie îndeplinită principala revendicare a manifestanților: înlocuirea clasei politice românești. Se poate, din 20 de milioane de locuitori ai României, plus alte 3-4 milioane care au luat drumul străinătății. Trebuie aduși adevărați tehnocrați, oameni capabili, “minți luminate”, abandonate până acum de România, dar atrase și valorificate de străini.

revolutie_2015

© Christina Oné

Pe de altă parte, multă lume atacă Biserica, ceea ce nu mă surprinde, având în vedere vremurile pe care le trăim. Oamenii au uitat tot ce înseamnă spiritual, au devenit aroganți, “liber-cugetători”, nu îi mai interesează sufletul. Acum o să par habotnic și îndoctrinat. Bineînțeles, există corupție și în sânul Bisericii. Biserica a ajuns subordonată politicului, chiar dacă asta nu se vede. „Oamenii puternici” din lumea asta controlează și bisericile, indiferent de religie. Eu mă refer la conceptul de credință și Biserică, nu neapărat la oamenii aflați în slujba acestui concept. Oamenii greșesc, au de înfruntat aceleași tentații ca și noi, chiar dacă sunt preoți.

Unii dintre ei fac alegeri condamnabile, dar e în natura noastră, fiindcă suntem oameni. Mai e și mass-media, care tot bate monedă pe aceste aspecte negative, bineînțeles, tot la ordin. Să nu uităm, totuși, că Biserica este liantul care ne-a ținut uniți atâtea secole, credința românilor a făcut ca ei să nu fie înghițiți, asimilați de popoarele puternice care au înconjurat micul nostru popor, de-a lungul istoriei. Nu trebuie să ne dezicem de credința noastră, pentru că asta ar însemna să pierdem lupta, să fim dezbinați și distruși, în timp.

© Christina Oné

După cum spunea și Dan Puric: “dacă vrei să cucerești un popor, nu trebuie să vii cu armata peste el. Este suficient să-i tai rădăcinile și privirea spre cer”. Ca să extermini identitar un popor, trebuie să-i distrugi cultura, Biserica, să-i faci uitată limba, să-i faci uitate tradițiile și obiceiurile. La cum evoluează lucrurile, nu vor mai trece mulți ani până când vom fi doar o populație, și nu un popor. Ah, și era să uit. Treaba cu “vrem spitale, nu catedrale” e cretină, în opinia mea, deoarece raportul biserici/spitale din România este de un spital la 40 de biserici. Insuficient, s-ar putea spune. Însă am două exemple. În S.U.A., raportul este de un spital la 62 de biserici, iar în Suedia de un spital la 41 de biserici. În S.U.A., din 1975 și până acum, numărul spitalelor a scăzut cu aproximativ 1600, de la peste 7000 la 5500. A, că n-avem suficient personal, suficienți doctori, asta e cu totul altceva. Nu avem pentru că nu se vrea, pentru că situația din țară îi face pe cei mai mulți să plece. Nu avem nici echipament medical, și asta e adevărat, pentru că se investesc sume mizere în Sănătate.

Ar mai fi foarte multe de spus, zeci și sute de pagini de scris. Tocmai asta e și dorința celor care încearcă să ne manipuleze: să lanseze multe idei în spațiul public, ca noi să ne contrazicem, atenția să ne fie distrasă și să uităm pentru ce am ieșit, de fapt, în stradă. Cu atât mai mult, trebuie să rămânem concentrați. Trebuie să schimbăm întreaga clasă politică. Violent sau nu, până la urmă n-are importanță. Am spus că nu cred în violență, însă nu contează ce cred eu atâta timp cât scopul nostru, al românilor, este îndeplinit.

Hai să zicem că ne-am trezit din somn. Dar acum, încotro?

Credite foto: Christina Oné & Andreea Retinschi

You Might Also Like

sharing is caring