Internet Personal Social

O generație de „consilieri in amor”

January 28, 2016

În ultima vreme, văd că a explodat piața online a „consilierii în amor”, dacă o pot numi așa, de fapt o tentativă eșuată a unor semidocți cvasi-frustrați emoțional de a ieși din anonimatul jalnic în care se zbat. Pardon, mă scuzați, ei sunt niște “doctori-Andrei”, niște “Bebe-sexologi”, niște zei în ceea ce privește cunoașterea femeii, a bărbatului, a iubirii, iar noi trebuie să fim onorați că ei au bunăvoința de a ne oferi câte ceva din “vasta” lor experiență și din complexele lor cunoștinte legate de aspectele astea. N-am să dau exemple de astfel de amărâți, pentru că n-ar fi just din punct de vedere deontologic.

Ideea e că astfel de discurs semi-erotic banal, clișeic, de telenovelă prinde la o anumită categorie de persoane, cu precădere la tinerii debusolați sentimental, care vor să învețe cum să se comporte într-o relație, ca după manual, sau care au suferit decepții și se consolează, se regăsesc ori își mângâie orgoliul rănit în astfel de fițuici penibile. Tocmai asta îi și motivează pe acești puștani să își verse urdorile în mediul virtual. Toți repetă aceleași platitudini vomitive, definesc femeia adevărată, bărbatul adevărat, iubirea, gelozia, tandrețea, te învață cum să apreciezi un bărbat, o femeie, ce trebuie să facă unu’, ce trebuie să facă celălalt, ce mai, niște teoreticieni desăvârșiți.

Păi bă nepoților cu caș la gură, poate o fi femeia cum spuneți voi că e și bărbatul cum spuneți voi că e, în unele cazuri, da’ asta pentru că ați văzut și voi 2-3 filme siropoase sau ați citit 2-3 cărți băloase, gen “Fluturi” (știu, mi-am pus jumătate din puștoaice în cap), și gata, v-ați făcut deja o impresie despre “relații adevărate” și “parteneri adevărați”. Cum adică adevarați, mă mucoșilor? Stiți voi cu ce se mănâncă noțiunile astea?! Dețineți voi adevăru’ absolut?! Atunci cum se face, mă Mafaldelor și Nostradamușilor, că peste jumătate din voi, dacă nu toti, aveți un aer funebru, trist, aproape complexat, atunci când vă expuneți dejecțiile? Cum se face că mare parte dintre voi sunteți singuri, pe plan sentimental? Aud? Păi nu cunosteați voi rețeta unei vieți amoroase ideale, nu știați voi exact care sunt tipurile de persoane pe care te poți baza și în care poți investi sentimente? Aa, n-ați găsit până acu’? Păi cum, nu sugerați voi, prin toate monologurile voastre puerile, că știți unde să căutați și că fiecare are ceva al lui, pus deoparte? Aa, ați găsit, da’ n-a fost bine, n-a fost ceea ce cautați? Păi cum bă, nu spuneați voi că stiți să cunoasteți, să citiți o persoană și că vă dați seama care merită și care nu? Aa, ați suferit foarte mult, ați fost înselați/înșelate, și astfel ați căpătat o experiență care abia acu’ vă e de folos? Și, mă rog, când s-a întamplat asta, că toți care vă dați Casanova, Han Solo, Ilie Năstase, Brigitte Bardot sau Sophia Loren aveți maximum 25 de ani! Ce bine ar fi să fie totul așa simplu, în dragoste, ca în povestioarele voastre superficiale. Dacă ar fi așa cum spuneți voi, “experimentaților”/”experimentatelor”, s-ar putea face scenarii de Oscar după viețile voastre!

Voi habar n-aveți că viața bate filmu’ și gura bate curu’, adică ceea ce vedeți voi prin filme și telenovele nu se transpune în viața reală decât într-o foarte mică măsură. În dragoste există de foarte puține ori un happy-end, mai ales în lumea abrutizată și din ce în ce mai golită de valori în care trăim astăzi. Bun, și eu cred în finaluri fericite, și eu sunt idealist, da’ sunt realist în același timp. Nu pot să fiu nici total anacronic. Și nu mai generalizați, neavizaților! În viața există extraordinar de multe tipologii umane, pentru că elementele fiecăreia se întrepătrund, formând altele, distincte. Sunt oameni pe care îi poți citi, și oameni impasibili. Sunt oameni pe care nu-i descoperi nici după 20 de ani și oameni care ți se deschid ca o carte, în 10 minute. Sunt femei proaste, pe interes, da’ și femei inteligente pe interes. Sunt proști răuvoitori și intelectuali răuvoitori, așa cum sunt proști buni la suflet și literați buni la suflet. Iar în iubire nimic nu este prestabilit, nu există niciun plan, nicio hartă, nimic! Iubirea se trăiește, nu se planifică, nu se calculează, nu se legiferează, chiar dacă, prin natura sa, probabil că omul tinde să facă așa ceva.

Există doar spontaneitate, ingeniozitate și moment! Ăsta e tot farmecul! Socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu aia din târg, iar blana ursului din pădure nu se vinde! Bine, aici vorbim de iubirea pură, apropiată de “Idee”, ceea ce e foarte greu de atins de către oameni. Pentru ca oamenii sunt imperfecți, deci nu se pot iubi veritabil, doar cu inima. Pentru a o proteja și a găsi un echilibru intervine mintea, care începe să raționeze, alterând astfel sensul originar al iubirii. Tocmai de-aia motivele astea sunt prezente în arte, pentru a se compensa dificultatea înfăptuirii lor în viața reală. Astea sunt aspecte mult prea complexe pentru a le discuta voi, cu nonșalanța unor atotștiutori, ori cu înțelepciunea senectuții, ca niște oameni aflați la a treia vârstă. A, și nu mai fiți ipocriți! Știu că vă dați principiali/principiale, știu că turuiți steril despre valori și principii (într-un mod simplist și clișeic, oricum), da’ fac pariu că vă curg balele să vă încălcați puțin “principiile”. Scrieți și voi, pentru că asta se cere! Noua generație e avidă de “manuale de instrucțiuni” sentimentale și de povesti frumoase, cu laitmotive de căcat.

Bun, poate greșesc, poate sunt un hater paranoic și frustrat, care n-are unde defula, însă, din păcate, nu greșesc foarte des când vine vorba de așa ceva. S-ar putea să mi se reproșeze: “Da’ tu de unde ai, mă, experientă, să vorbești așa?” “Ce știi tu?” Corect, poate n-am, poate sunt mai jalnic decât ei, poate nu știu nimic, n-aveți de unde ști. Sau: “ “Da’ tu de ce nu te apuci să scrii, ca ei, dacă tot susții altceva?” “De ce nu dai și tu sfaturi?” Pentru că e deja un domeniu ajuns la saturație, e arhiplin de “terapeuți” dintr-ăștia, de “semi-bloggeri”, care au un public ce nu mă interesează. Nu doresc să mă impun, cu orice preț. Persoanelor care mă interesează le vorbesc pe viu, la o cafea sau la o țigară, despre tot ceea ce ne definește, aglomerează și condimentează viața. Am publicu’ meu, restrâns, ce-i drept, însă care îmi creează o plăcere și o bucurie veritabile, mai ales pentru că încerc să spun lucruri aplicabile în situația fiecăruia, nu generalități lipsite de miez. Cât despre restul, să fie sănătoși!

You Might Also Like

sharing is caring