Tu cresti, el creste si ceilalti cresc…
Noi cand ne mai jucam?…
Cand imi aduc aminte ca acu ceva timp eram zi de zi afara cu copii de la bloc, aveam de toate baieti, fete, buni, rai…
Vara de exemplu nici nu se facea 11 ca iti auzeai numele afara, strigandu-te careva, ori te trezeai ca suna cineva neincetat la usa. Intr-o jumatate de ora ne strangeam toti vreo 10, si incepea o noua zi de joaca. De obicei se gasea vreunul sa aiba o minge de fotbal si fungeam pe terenul de antrenament al echipe locale Astra Ploiesti, aflat la cateva blocuri de noi. Depinde ce noroc aveam in ziua aia, daca era paznicul acolo puteam sa ne luam adio, uneori reuseam sa stam toata ziua, dar se mai intampla sa reusim sa sarim toti gardul de 3m si cand sa faci si tu echipe, PAZNICUU’…! si atunci incepea haosul dai si ajuta pe fiecare sa sara inapoi gardu’
… Daca era sa nu avem noroc cu fotbalul mergeam la spitalu’ CFR sa mai scuturam de zarzarii de acolo… dupa ce ne umpleam buzunarele de zarzare mergeam in parc si ne dadeam in leagane ne mai cocotam pe alea… ori ne jucam portitele (2 echipe de cate 2 pe un teren de vreo 14m cu o poarta de 4-5m incercandu-ti norocu’ sa dai gol fara sa treci de jumatatea terenului amandoi au dreptul sa apere sutul adversarului dar cine apara nu mai avea voie sa si suteze)… asteptam sa vina seara sa facem o pititea da’ ne cam plictisisem de asta asa ca faceam o leapsa in tot cartieru 9 Mai si de atunci incepea distratzia, te piteai pe scari (si stai ca era regula n-aveai voie sa urci mai sus de etaju 1
) ori prin nu stiu de tufis, uneori se mai intampla sa stai si prin magazine
… cel mai naspa era cand mergeai pe cont propiu fara nici un coechipier… atunci incercand sa te uiti sa nu vina careva sa te prinda mergeai, tiptil te piteai dupa o masina una alta… fiind si seara cand venea careva deodata la spate si striga “TE-AM PRINS!!!” iti sarea si sufletu din tine cat de rau te speriai…
Vremuri care nu cred ca au sa se intoarca vreodata… Crestem si ne preocupa lucruri noi pe care nu le-ai facut atunci…
Acum abia daca ma mai vad cu baietii de 1-2 ori pe saptamana si asta asa in trecere pentru ca eu unul am inceput sa ies mai mult cu colegii de clasa… s-au schimbat multe lucruri si-au rasmas decat aceste randuri de amintiri. Varsta nu te mai lasa sa te joci ca p’atunci… acum iesi la un suc, o vorba, o barfa… o petrecere in garsoniera din centru etaj 1 cu muzica la maxim, fete, bautura si un joint.![]()
Am si eu o intrebare copii astia din generatiile astea mici… ce au sa isi aminteasca sau ce au sa povesteasca copiilor cate jocuri au terminat…? Tu cum te jucai cand erai mic?



























5 BUCĂŢI COMENTARII
Imi e dor de vremurile acelea uneori, insa acum am alte preocupari. Mai ies pe afara cu prietenele, insa nici atunci nu las camera in pace! In mare parte, nu m.am schimbat cine stie ce, tot copilaroasa am ramas.
Totusi, nu imi place sa ma gandesc la trecut, sunt multumita unde am ajuns, facand ce imi place alaturi de persoana pe care o iubesc cel mai mult. Sa vedem acum ce ne rezerva viitorul.
Cert e ca toti putem ramane copii daca vrem, tine de noi si de suflet.
(Quote)
Frumos articol… Imi este dor de foarte multe jocuri din copilarie..
(Quote)
dude, adu-ti aminte si cand luati “bataie” la fotbal, pe terenul scolii din 9mai
(Quote)
macar de puneai si tu un nume mai sugestiv sa stiu si eu cu cine vorbesc
(Quote)